preloader

Blog

EROZIUNEA DENTARĂ Definitie. Cauze. Tratament

EROZIUNEA DENTARĂ Definitie. Cauze. Tratament

EROZIUNEA DENTARĂ Definitie. Cauze. Tratament

Smalţul dentar reprezintă învelişul extern care acoperă dintele. De asemenea, izolează dintele de durerea pe care o pot provoca temperatura sau substanţele acide. Deşi este foarte dur, smalţul se poate crăpa sau ciobi, iar din cauza faptului că nu conţine celule vii, organismul nu îl poate repara.

Eroziunea dinților este definită ca pierderea substanței dentare în absența cariilor și a plăcii dentare. Este un proces fiziologic normal și are loc pe tot parcursul vieții, dar este considerat patologic atunci când gradul de distrugere este excesiv sau rata pierderii este rapidă, provocând probleme funcționale, estetice sau de sensibilitate.

Termeni precum eroziune, abraziune, uzură și abstracție au fost folosiți în mod tradițional pentru a descrie o pierdere patologică a țesutului dentar, reflectând unii factori etiologici asociați cu astfel de apariții. Deși pierderea cauzată de fiecare dintre factorii de mai sus are un aspect distinct, uzura dinților apare rar dintr-o singură cauză.

Acidul care cauzează uzura erozivă poate fi clasificat ca intrinsic (din stomac) sau extrinsec (din dieta alimentara și din alte surse de mediu).

Eroziunea prin regurgitare se referă la uzura dinților cauzată de regurgitarea acidului clorhidric din stomac. Acest lucru apare la pacienții cu tulburări digestive, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian, inclusiv cei cu hernie hiatică și indigestie cronică.

Eroziunea alimentară se datorează alimentelor sau băuturilor care conțin o varietate de acizi, cum ar fi din citricele și alte fructe, sucurile de fructe, băuturile răcoritoare, vinul și alte băuturi carbogazoase (care conţin acid carbonic și alți acizi), murături (conţin acid acetic).

 

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT

Înainte de începerea oricărei intervenții sau a tratamentului de restaurare, medicul pune un  diagnostic bazat pe semnele clinice, dar şi în urma unei anamneze detaliate. Astfel, pe lângă istoricul medical de rutină, accentul asupra afecțiunilor medicale și asupra tulburărilor alimentare se face intens, deoarece acestea pot influenţa semnificativ sănătatea dinţilor.

Medicaţia preexistenta este importantă deoarece unele clase medicamentoase pot reduce fluxul salivar precum antihipertensivele şi antiparkinsonielele. Pe lângă acestea, xerostomia mai poate fi provocată şi de excizia glandei salivare, boli autoimune, cum ar fi sindromul Sjogren şi tratamentele cu radiații în regiunea capului și gâtului.

                

REFERINŢE ŞTIINŢIFICE

  1. Eccles JD. Tooth surface loss from abrasion, attrition and erosion. Dent Update. 1982;35:373–381.
  2. Rafeek RN, Marchan S, Eder A, Smith WAJ. Tooth surface loss in adult subjects attending a university dental clinic in Trinidad. Int Dent J. 2006;56:181–186.
  3. Kelleher M, Bishop K. Tooth surface loss: an overview. Br Dent J. 1999;186:61–66.
  4. Smith BGN, Knight JK. A comparison of patterns of tooth wear with aetiological factors. Br Dent J. 1984;157:16–19.
  5. Bartlett DW. The role of erosion in tooth wear: aetiology, prevention and management. Int Dent J. 2005;55:277–284.
  6. Milosevic A, Young PJ, Lennon MA. The prevalence of toothwear in 14-year old school children in Liverpool. Comm Dent Health. 1994;11:83–86.
  7. Dahl BL, Krogstad O, Karlsen K. An alternative treatment in cases with advanced localized attrition. J Oral Rehabil. 1975;2:209–214.
  8. Smith BGN. Tooth wear: aetiology and diagnosis. Dent Update. 1989;16:204–212.
  9. Mair LH. Wear in dentistry – current terminology. J Dent. 1992;20:140–144.
  10. Milosevic A. Tooth wear: aetiology and presentation. Dent Update. 1998;25 6–1.
  11. Robb ND, Smith BG, Geidrys-Leeper E. The distribution of erosion in the dentitions of patients with eating disorders. Br Dent J. 1995;178:171–175.